Teoria marxistă a considerat că supraprofitul este surplusul profitului mediu.
Literatura de
specialitate economică consideră că este surplusul de câştig superior venitului
în condiţiile concursului perfect. Are caracter tranzitoriu, deoarece este
rezultatul unor circumstanţe speciale. Alţii
consideră că noţiunea nu poate fi interpretată, deoarece capitalistul tinde întotdeauna
spre un profit major. Maximalizarea profitului, obţinerea profiturilor neaşteptate
este esenţa economiei de piaţă capitaliste.
Profitul
neaşteptat este sursa de motivaţie a fiecărei activităţi economice. Dobânda, ca
preţul de bază a capitalului, este elementul de plecare a profitului. În baza creşterii lichidităţilor
şi a belşugului relativ, globalizarea a schimbat şi preţul capitalului. În
ţările dezvoltate, în deceniile precedente procentele
oficiale au fost între 2-4%, în unele cazuri au scăzut la 0%. Abia că au trecut
de ratele inflaţiei (dobânda reală). Posibilitatea
de a obţine capital a fost foarte favorabilă, şi în această perioadă au avut o
mare importanţă pieţele de capital în procesul de globalizare. Capitalul
simplu în numerar a putut fi accesat ieftin şi uşor. Însă alta este
situaţia capitalului antreprenorial de calitate.
Acel capital antreprenorial care
posedă capacităţile de inovare şi dezvoltare, este capabil să optimizeze resursele
şi să le gestioneze eficient, să obţină pieţe şi să le susţină. Lângă
globalizarea modernă personajele principale ale acestuia sunt societăţile transnaţionale. Acest capital
este purtătorul unor capacităţi excepţionale, iar şi câştigul acestuia este
mult supra celui mediu. Principalii realizatori şi beneficiari ai
supraprofitului în economia mondială de astăzi sunt societăţile transnaţionale.
Aceştia pot fi nu numai societăţi mari, dar şi mici şi mijlocii (reţele
transnaţionale).
Societatea transnaţională este
produsul şi purtătorul globalizării moderne, este o societate comercială modernă
de producţie care poate beneficia la maxim de avantajele organizării
producţiei, a optimizării şi organizării pieţei. Creşterea supraprofiturilor se
datorează a mai multor factori:
a) Globalizarea face posibilă exploatarea multilaterală şi complexă a
avantajelor comparative. În deceniile trecute am fost martorii
liberalizării puternice a economiei mondiale, care în cadrul unor integrări
regionale s-a realizat aproape în totalitate. Procesul a înlăturat limitele
explorării avantajelor comparative.
b) Supraprofitul poate fi o formă
a beneficiului inovaţiei (poate fi
readus la noile tehnici şi produse), iar investiţiile legate de acesta, pe
lângă revoluţia tehnică şi globalizare, sunt caracterizate de o recuperare
foarte rapidă şi avantajoasă, dar şi foarte riscantă.
c) Supraprofitul îşi are originea
în alocarea optimă a resurselor, în
eficienţa bine gândită, într-o gestiune mai bună. O parte a profiturilor
globalizării pot fi considerate profituri
comparativ dinamice, deoarece inovaţiile rapide şi dezvoltările tehnice
creează posibilitatea unor profituri neaşteptate enorme, dacă acestea sunt
implementate şi aplicate în ţări cu salarizare şi cheltuieli mici. Sunt foarte
importante acele profituri care provin din alocarea şi optimizarea globală a resurselor,
ca profituri comerciale globale. Aceste
profituri pot fi foarte semnificative.
d) Venituri provenite din rente, care apar în baza posesiei unor
factori, de ex. pământ, mine sau brevet de inovaţie.
e) Profiturile de monopol se bazează pe abuzul avantajului pe piaţă şi
a forţei tehnice a producătorului. Profitul de monopol înseamnă reîmpărţirea
veniturilor, nu este altceva decât împărţirea profitului societăţilor care
activează în legalitate, alocarea şi gestionarea sub-optimă a resurselor,
distrugerea bunăstării. În economia mondială actuală structurile pieţei
dominate de societăţile transnaţionale au caracter oligopolistic, iar acesta în
anumite cazuri face posibilă creşterea semnificativă a profiturilor de monopol.
În economiile închise sau în ţările cu politică economică protecţionistă
situaţia este alta. Baza profitului de monopol în aceste cazuri este politica (de
piaţă) de apărare a statului naţional, care distruge eficienţa şi aduce
pierderi în bunăstarea ţării.
f) Profiturile
neaşteptate îşi pot avea originea în speculaţii.
Speculaţia are un rol important în echilibrarea şi controlul economic. Acesta îşi
are bazele în funcţionarea imperfectă a pieţei şi pedepseşte politicile de
economie greşite. Limitarea generală a speculaţiei poate diminua cu uşurinţă libertatea
întreprinderilor. Bine-nţeles alta este situaţia când în spatele speculaţiilor
este încălcarea prevederilor legale (fraudă, furt, înşelăciune), sau când
acesta este posibilă datorită portiţelor legislative.
Odată cu
globalizarea, liberalizarea şi dereglementarea din ultimele decenii, posibilităţile
speculaţiei au crescut în măsură semnificativă. Precum a demonstrat şi criza
economică, a crescut posibilitatea infracţiunilor şi în lipsa unei regularizări
eficiente speculaţia poate duce toată economia mondială într-o criză gravă. Având
în vedere inegalitatea crescătoare, în aversiunea faţă de globalizare aceşti
factori sunt foarte importanţi.
Avantajele comparative,
supraprofiturile bazate pe dezvoltare tehnică şi inovaţie, precum pe
gestionarea mai eficace, ca profituri antreprenoriale sunt venituri bazate pe performanţă, care contribuie la creşterea
binelui obştesc şi legalitatea acestora nu poate fi pusă sub semnul întrebării.
Orice limitare discriminativă (ex. impozitarea separată) nu numai că nu este
dorită, dar poate fi şi dăunătoare.
În multe
privinţe poate fi motivantă primirea benefică a acestora (ex. motivarea inovaţiei
cu impozite). Veniturile din rentă sunt foarte apropiate de profiturile de monopol,
dar acestea sunt elementele legale ale veniturilor. Baza profiturilor neaşteptate
poate fi recuperarea mai rapidă şi mai avantajoasă care este condiţia
investiţiilor de reconstrucţie de mari proporţii. Acesta s-a întâmplat în unele
sectoare (bănci, energie sau întreprinderi comunale) în cazul ţărilor în
reorganizare.
Mai târziu acestea în lipsa
concurenţei şi reglementării s-au putut schimba în profituri de monopol. Totodată,
monopolurile economice şi de piaţă nu sunt agreate de societate, şi până la
urmă sunt considerate infracţiuni. Apar probleme grave din faptul că monopolul
şi speculaţiile sunt legale, iar între aceştia şi formele infracţionale ale acestora
se întinde o zonă largă. Este vorba de varianta bogată a monopolurilor ascunse
şi informale, care în cele mai multe cazuri se îmbină cu politica şi dau
posibilitate unor abuzuri greu identificabile.
Abuzurile pieţei de monopol în
ţările democratice dezvoltate sunt reglementate de mijloacele stricte ale politicii
de concurenţă. Acestea sunt prezente şi pe piaţa comună europeană. Condiţiile
pieţei de concurenţă au fost reglementate deja de Tratatul de la Roma, care a
interzis, printre altele, „fixarea directă sau indirectă a preţurilor de achiziţionare
sau de vânzare şi a altor condiţii de afaceri” sau „împărţirea resurselor de
achiziţionare sau a pieţelor” (art. 85). Aceste
restricţii au fost asigurate de „prevederea unor amenzi sau de măsurile de
constrângere” (art. 87). Cu piaţa unică şi cu exercitarea principiului celor
patru libertăţi de mişcare s-a apreciat şi politica de concurenţă.
Tratatul de
la Lisabona încearcă să reglementeze probleme ca:
- Protejarea
şi dezvoltarea concurenţei eficiente pe piaţa internă;
- Protejarea
pieţei unice în faţa atitudinii de limitare a concurenţei din partea ţărilor
membre şi a întreprinderilor;
- Dispoziţii
referitoare la întreprinderi: verificarea preliminară a acordurilor de limitare
a concurenţei, a fuziunilor şi a abuzului în cazul superiorităţii de forţă
economică;
- Dispoziţii
referitoare la stat: controlul subvenţiei de stat, obstacolarea primirii unor
beneficii a întreprinderilor de stat, eliminarea efectelor de distorsionare a
concurenţei prin implicarea economică a statului.
Dispune de competenţe similare şi WTO (atitudine
împotriva discriminării) sau OECD (Reglementarea achiziţiilor sau a transferurilor
de profit). În cadrul supraprofiturilor diferenţierea profiturilor de monopol nu
este numai teoretică, ci are corelaţii practice foarte importante. Trebuie să
se ia atitudine împotriva aspiraţiilor ilegale a pieţei de monopol şi împotriva
speculaţiei infracţionale. Eliminarea profiturilor de monopol (din ţară sau
străinătate) nu înseamnă doar apărarea intereselor naţionale, ci este obligaţie
internaţională.
Taguri: teorie, profit, supra, societate medie, producător, agricultor, monopol, statal, subvenţie, piaţă, investiţie, important
Scrie tu primul comentariu!