Întotdeauna există o idee care schimbă totul, uneori chiar şi istoria. Ideile măreţe, invenţiile, descoperirile neaşteptate, aparent nu au nici o legătură între ele, dar la urmă se aşterne în faţa noastră un şir de cauze şi efecte, care se întruchipează în dezvoltare tehnică. Se întâmplă chiar şi astăzi. Cine ştie câţi inventatori visează, gândesc, încearcă să creeze ceva nou? Care va fi decursul istoriei?
Care este legătura dintre
funcţionarea vulcanilor şi focul grecesc?
În evul mediu astfel au încercat să rezolve problema străveche a fixării
pietrelor de construcţie: în Babilonia foloseau smoală, în Egipt ipsos, dar
metoda perfectă a fost descoperită de romani. Aproximativ în secolul 3 Î.C. au
început să folosească, în zona oraşului Napoli, cenuşa vulcanică, care a fost
numită de localnici „puzzolană”. Au
descoperit că amestecarea puzzolanei
cu var stins rezultă un liant de foarte bună calitate. Acest material de bază
este cimentul. A fost o descoperire
semnificativă, deoarece are capacitate portantă mult mai mare decât pietrele
puse una peste alta. Datorită acestei descoperiri arhitectura romană a
cunoscut o dezvoltare nemaivăzută,
deoarece din acel moment au apărut în Roma construcţiile verticale. Arhitecţii
romani au ridicat arcuri de triumf, cupole şi arcade spectaculoase. Au ridicat
construcţii fascinante cu mai multe nivele ca de ex. Colosseum.
Cimentul a pus bazele Romei numit şi „Oraşul etern”. Pe lângă rezistenţă,
acest material liant a mai avut şi o altă calitate excepţională, cu ajutorul
căreia oraşul a putut rezolva şi o altă problemă veche, ca dealurile pe care a
fost construit.
Cum îşi va alimenta
locuitorii cu apă potabilă?
În acele vremuri sursa principală de apă potabilă a Romei a fost râul Tibru,
dar cu creşterea populaţiei şi a apelor reziduale, apa râului a devenit sursa
epidemiilor (holera, febra tifoidă sau dizenteria). Salvarea Romei şi de
această dată a fost cimentul. În Roma pot fi vizitate şi astăzi acele galerii
care au rezolvat problema sistemului de conducte. Utilizând cimentul, romanii
şi-au dat seama că acesta poate fi utilizat pentru construirea unui sistem de
conducte nu numai sub pământ, dar şi deasupra oraşului, pe arcuri elegante.
Datorită sistemului modern de conducte cu apă potabilă, populaţia Romei a apreciat
luxul WC-lor hidraulice, a băilor publice şi a fântânilor arteziene.
Concomitent au dispărut şi epidemiile, iar lipsa apei potabile a devenit doar o
amintire îndepărtată. Conductele de apă au făcut posibilă creşterea populaţiei
în oraş, însă convieţuirea strânsă a oamenilor a devenit sursa altor probleme
grave.
Roma incendiilor?
În Roma antică abia a trecut noapte fără incendii, iar focul s-a răspândit
repede între casele vecine. În anii 70 Î.C. Marcus Licinius Crassus a devenit cel mai bogat om al Romei,
datorită faptului că a cumpărat aceste imobile de la proprietari, când acestea încă
ardeau. Cu o echipă instruită şi formată din proprii sclavi a stins flăcările
şi a restaurat clădirile cumpărate. Investitorul a fost un personaj renumit al
timpului său, deoarece el a înfrânt revoluţia lui Spartacus în anul 71 Î.C.
Stingerea focului a devenit foarte repede o vocaţie. În anul 6 Î.C. împăratul
Augustus a numit oficial prima brigadă de pompieri. În contradictoriu cu
colegii lor de astăzi, pompierii din evul mediu nu dispuneau de unelte şi
furtunuri alimentate de maşini, dar datorită conductelor de apă, aprovizionarea
cu apă a fost excelentă. Unica problemă a fost doar, cum să ajungă apa la locul
incendiului?
O metodă ar fi fost tradiţionalul lanţ al găleţilor, dar acesta nu era
deloc eficientă, pentru că puţină apă ajungea la incendiu. A fost necesară
inventarea unei noi metode cu care să transporte apa la locul incendiului. Atunci
au descoperit mecanismul numit „sifos”. Este vorba de o pompă cu funcţionare
dublă, când unul dintre cele două pistoane se ridica, acesta aspira apa, iar
când se lăsa, o presa. Cele două pistoane împreună asigurau fluxul continuu al
apei.
Cu această pompă a fost posibilă stingerea
incendiilor pe distanţe mai mari, alimentându-se din conducte de ciment. Organizarea
eficientă şi cunoştinţele tehnice au făcut posibilă extinderea Imperiului Roman
în Europa, Africa de Nord şi Asia.
Probleme în
Constantinopol?
În Constantinopol, cu varianta dezvoltată a pompei au creat o armă mortală,
care astăzi este cunoscută cu numele „focul
grecesc”. Mai multe decenii acest oraş a fost unul dintre cele mai
importante puncte strategice ale lumii, datorită aşezării sale prielnice între
Europa şi Asia, a supravegheat comerţul terestru şi maritim dintre cele două
continente.
Datorită succesului său, în anul 674, oraşul a devenit ţinta sarazinilor,
care i-au asediat zidurile, dar nu au putut să le treacă. Împotriva blocajului
sarazinilor, locuitorii au utilizat o nouă tehnologie, un lichid mortal şi
totodată legendar, focul grecesc! „Arma”
constituită din ţiţei, răşină de brad şi amestecul a mai multor grăsimi animale
a fost cea mai temută armă a epocii. Ingredientele amestecate în proporţii
adecvate au rezultat un lichid care ardea şi pe suprafaţa apei.
Odată inventată această armă trebuia să ajungă la inamic. Atunci şi-au dat
seama că, utilizând invenţia romanilor, pompa cu funcţionare dublă, pot arunca
flacăra la distanţe mari.
Unde am ajuns? Am pornit în căutarea unui
material care să ajute la fixarea pietrelor de construcţie, cu care romanii au
reuşit să construiască conductele de apă. Apa a fost transportată la locul
incendiului cu ajutorul pompelor manuale, iar aceste pompe utilizate la
lansarea focului grecesc au asigurat protecţia oraşului Constantinopol.
Autor: Molnár Béla
Taguri: idee, gândire, invenţie, descoperire
Scrie tu primul comentariu!
