luni, august 24, 2015

Întotdeauna există o idee care schimbă totul, uneori chiar şi istoria. Ideile măreţe, invenţiile, descoperirile neaşteptate, aparent nu au nici o legătură între ele, dar la urmă se aşterne în faţa noastră un şir de cauze şi efecte, care se întruchipează în dezvoltare tehnică. Se întâmplă chiar şi astăzi. Cine ştie câţi inventatori visează, gândesc, încearcă să creeze ceva nou? Care va fi decursul istoriei?

Care este legătura dintre funcţionarea vulcanilor şi focul grecesc?

În evul mediu astfel au încercat să rezolve problema străveche a fixării pietrelor de construcţie: în Babilonia foloseau smoală, în Egipt ipsos, dar metoda perfectă a fost descoperită de romani. Aproximativ în secolul 3 Î.C. au început să folosească, în zona oraşului Napoli, cenuşa vulcanică, care a fost numită de localnici „puzzolană”. Au descoperit că amestecarea puzzolanei cu var stins rezultă un liant de foarte bună calitate. Acest material de bază este cimentul. A fost o descoperire semnificativă, deoarece are capacitate portantă mult mai mare decât pietrele puse una peste alta. Datorită acestei descoperiri arhitectura romană a cunoscut  o dezvoltare nemaivăzută, deoarece din acel moment au apărut în Roma construcţiile verticale. Arhitecţii romani au ridicat arcuri de triumf, cupole şi arcade spectaculoase. Au ridicat construcţii fascinante cu mai multe nivele ca de ex. Colosseum.
Cimentul a pus bazele Romei numit şi „Oraşul etern”. Pe lângă rezistenţă, acest material liant a mai avut şi o altă calitate excepţională, cu ajutorul căreia oraşul a putut rezolva şi o altă problemă veche, ca dealurile pe care a fost construit.

Cum îşi va alimenta locuitorii cu apă potabilă?


În acele vremuri sursa principală de apă potabilă a Romei a fost râul Tibru, dar cu creşterea populaţiei şi a apelor reziduale, apa râului a devenit sursa epidemiilor (holera, febra tifoidă sau dizenteria). Salvarea Romei şi de această dată a fost cimentul. În Roma pot fi vizitate şi astăzi acele galerii care au rezolvat problema sistemului de conducte. Utilizând cimentul, romanii şi-au dat seama că acesta poate fi utilizat pentru construirea unui sistem de conducte nu numai sub pământ, dar şi deasupra oraşului, pe arcuri elegante.

Datorită sistemului modern de conducte cu apă potabilă, populaţia Romei a apreciat luxul WC-lor hidraulice, a băilor publice şi a fântânilor arteziene. Concomitent au dispărut şi epidemiile, iar lipsa apei potabile a devenit doar o amintire îndepărtată. Conductele de apă au făcut posibilă creşterea populaţiei în oraş, însă convieţuirea strânsă a oamenilor a devenit sursa altor probleme grave.

Roma incendiilor?

În Roma antică abia a trecut noapte fără incendii, iar focul s-a răspândit repede între casele vecine. În anii 70 Î.C. Marcus Licinius Crassus a devenit cel mai bogat om al Romei, datorită faptului că a cumpărat aceste imobile de la proprietari, când acestea încă ardeau. Cu o echipă instruită şi formată din proprii sclavi a stins flăcările şi a restaurat clădirile cumpărate. Investitorul a fost un personaj renumit al timpului său, deoarece el a înfrânt revoluţia lui Spartacus în anul 71 Î.C.

Stingerea focului a devenit foarte repede o vocaţie. În anul 6 Î.C. împăratul Augustus a numit oficial prima brigadă de pompieri. În contradictoriu cu colegii lor de astăzi, pompierii din evul mediu nu dispuneau de unelte şi furtunuri alimentate de maşini, dar datorită conductelor de apă, aprovizionarea cu apă a fost excelentă. Unica problemă a fost doar, cum să ajungă apa la locul incendiului?
O metodă ar fi fost tradiţionalul lanţ al găleţilor, dar acesta nu era deloc eficientă, pentru că puţină apă ajungea la incendiu. A fost necesară inventarea unei noi metode cu care să transporte apa la locul incendiului. Atunci au descoperit mecanismul numit „sifos”. Este vorba de o pompă cu funcţionare dublă, când unul dintre cele două pistoane se ridica, acesta aspira apa, iar când se lăsa, o presa. Cele două pistoane împreună asigurau fluxul continuu al apei. Cu această pompă a fost posibilă stingerea incendiilor pe distanţe mai mari, alimentându-se din conducte de ciment. Organizarea eficientă şi cunoştinţele tehnice au făcut posibilă extinderea Imperiului Roman în Europa, Africa de Nord şi Asia.

Probleme în Constantinopol?


În Constantinopol, cu varianta dezvoltată a pompei au creat o armă mortală, care astăzi este cunoscută cu numele „focul grecesc”. Mai multe decenii acest oraş a fost unul dintre cele mai importante puncte strategice ale lumii, datorită aşezării sale prielnice între Europa şi Asia, a supravegheat comerţul terestru şi maritim dintre cele două continente.
Datorită succesului său, în anul 674, oraşul a devenit ţinta sarazinilor, care i-au asediat zidurile, dar nu au putut să le treacă. Împotriva blocajului sarazinilor, locuitorii au utilizat o nouă tehnologie, un lichid mortal şi totodată legendar, focul grecesc! „Arma” constituită din ţiţei, răşină de brad şi amestecul a mai multor grăsimi animale a fost cea mai temută armă a epocii. Ingredientele amestecate în proporţii adecvate au rezultat un lichid care ardea şi pe suprafaţa apei.
Odată inventată această armă trebuia să ajungă la inamic. Atunci şi-au dat seama că, utilizând invenţia romanilor, pompa cu funcţionare dublă, pot arunca flacăra la distanţe mari.

Unde am ajuns? Am pornit în căutarea unui material care să ajute la fixarea pietrelor de construcţie, cu care romanii au reuşit să construiască conductele de apă. Apa a fost transportată la locul incendiului cu ajutorul pompelor manuale, iar aceste pompe utilizate la lansarea focului grecesc au asigurat protecţia oraşului Constantinopol. 

Autor: Molnár Béla

Taguri: idee, gândire, invenţie, descoperire

Scrie tu primul comentariu!
comments powered by Disqus
Nu doresc să schimb ţara Caută ţara!
Nu doresc să caut Caută orice!
Login
Aţi uitat parola?